Oopsy

Iris cand era tratata. Asta inca se intampla si azi, este zilnic tratata.

tot iris

Iris

Iris

Si unul din cateii bolnavi

Ea e Fulga

Iris, Doinita si manza ei

Visc si Iris

Iirs

Adapostul de Cai Abandonati a luat fiinta in mod teoretic in luna decembrie 2007, in urma unei scrisori deschise catre Primarul General :Adrean Videanu,in care doamna Ilinca Cioculescu semnala tragedia abandonarii si traumatizarii acestor animale nobile:caii si conform legii ar trebui ca fiecare oras sa aiba si un adapost pentru animale mari.

Acest Adapost a fost dat in mod teoretic, provizoriu, dar nu si legal in curtea Pepinierei Tei-Toboc,a Administratiei, Lacuri,Parcuri si Agrement Bucuresti, urmand sa il “alipeasca” legal ALPAB-ului,sau altei institutii,acordand bineinteles si un buget pentru intretinerea si tratamentul acestor cai si o organigrama cu cativa angajati.


Nu s-a intamplat absolut nimic,caii insa au tot venit in urma solicitarilor telefonice:cazuri grave de traumatisme si apoi abandon ai cailor batuti sau loviti,etc.Au fost la un moment dat, in primavara; 16 cai si 2 magari si traiau doar din donatii particulare si din voluntariatul oamenilor cu suflet mare.


Acum sunt 10 cai in acest Adapost impropriu si toti au nevoie de ingrijiri medicale si de hrana.
In decursul acestor 8 luni de existenta a adapostului au fost recuperati din punct de vedere fizic 10 cai si cei 2 magarusi si au fost dati deja spre adoptie in diverse orase ale tarii, la oameni gospodari si iubitori de animale.



Am facut si reportaje tv si in presa, pentru a sensibiliza oamenii si autoritatile, pentru a reusi sa hranim si sa tratam medical aceste animale,dar este foarte greu si ma tem ca la iarna va fi imposibil.



Costurile sunt mari si donatiile sunt din ce in ce mai putine.
Eu sunt studenta la Medicina Veterinara, am pus foarte mult suflet si am facut toate tratamentele medicale la toti caii cu probleme si ma voi implica in continuare in ingrijirea lor, dar macar hrana lor sa fie asigurata si ideal ar fi sa fie cumparata din vara pentru toata iarna (cand preturile la lucerna si fan cresc foarte mult).Inital s-au implicat multi voluntari dar au renuntat pe parcurs , poate voi reusi sa atrag altii, sa-i initiez in ingrijirea cailor si in dresajul lor minim (pentru ca unii cai vin foarte agresivi si naravasi, ramasi cu sechele fizice si psihice).

“Ei, caii, nu au nici o vina când , purtând în razboaie un razboinic în sa este ucis doar pentru ca apartine stapânului.Este o blasfemie fiindca el nu este un razboinic, nici nu ar avea cum, este superior omului fiindca el nu uraste.”






articol realizat de Laura

POZE RECENTE!



manza in centrul atentiei!

Ce poate fi mai frumos de cat o mama cu puiul ei iubit! Insa mama nu se va mai face bine, datorita unor tigani care au pus-o la caruta si apoi a lovit-o un tir. Doinitza are fractura la umarul stang si nu va mai putea alerga vreodata, asa cum ii e dat de Dumnezeu unui cal!

Pe Iris am gasit-o pe 29 februarie 2008 in timp ce mergeam spre adapost.Am vazut pe linia de tramvai (16) o tiganca ducand la mana o iapa si mult in urma iepei mama vena schiopatand o manzuca mica si blanoasa cu o rana ingrozitoare la genunchi..Am oprit imediat masina si am intrebat femeia ce a patit manza,de unde avea infectia aceea ingrozitoare.Mi-a spus ca la 7 zile ale manzei a gasit-o cu piciorul rupt pe pajiste si au dus-o in brate la clinica Spiru Haret si s-au rugat de doctorul Bercaru sa o faca bine.Docotorul a operat-o ,i-a pus o placuta cu 5 suruburi si i-au spus sa revina dupa o luna la control sa vada cum s-a sudat osul si sa scoata placuta pt a nu se infecta.


Tiganii nici nu au mai asteptat sa ii faca antibioticul,au luat-o de pe masa si au fugit,neplatind nici operatia.Si bineinteles ca nu au mai revenit la control niciodata.Eu ulterior am vorbit cu doctorul si am aflat povestea amanuntita.Iar biata manzuca la 8 luni nu punea piciorul in pamant din cauza infectiei si celalalt piciorus se deformase pentru ca statuse numai in picioare atata timp.Am convenit cu tiganca sa ne-o dea noua la Adapost sa incercam sa o recuperam.


Biata de ea, era un ghem de blana plina de noroi, speriata, nu stia sa manance nimic,pentru ca iapa mama nu o intarcase.I-am dezinfectat rana ,am bandajat-o zi de zi si i-am facut cateva episoade de antibiotic pentru a-i scadea infectia. Iar in luna mai l-am convins pe doctorul Bercaru sa ne opereze manza.Picorul arata mai bine,ea statea f bine in el. Au oparat-o si i-au scos placuta,care era sursa de infectie.Inainte de asta am fost la familia de romi acasa si am cumparat manza cu o chitanta de mana,pentru a nu mai avea nici o pretentie.Ei o vroiau inapoi dupa ce se recupera sa o puna eventual si la caruta.


Dupa operatie,noi fiind abia anul 1 la Medicina Veterinara,foarte multe cunostinte nu aveam si am schimbat bandajul la 2 zile asa cum ne spusese doctorul, dar tesutul ei distrus de atata puroi a inceput sa se necrozeze sub bandaj si a 4-a zi tot tesutul conjuctiv si musculatura din jurul operatiei a cazut o data cu bandajul ,iar piciorul descarnat, avea o culoare negru-gri.



M-am speriat f tare,am sunat doctorul care mi-a spus ca era de asteptat si ca ea oricum nu are nici o sansa,si ca mai bine ar fi sa o eutanasiem. Refuzam aceasta idee, eram pur si simplu indragostita de ea, avea o privire vioaie si era plina de viata, alerga si sarea prin curte ziua, asa schioapa cum era, nu puteam sa concep sa nu o salvez.Si desi o chinuiam in fiecare zi cu dezinfectarea ranii,cu injectiile intramusculare,eu sint convinsa ca durerea ei era mai mica, pe picior statea din ce in ce mai bine,desi arata ingrozitor atunci cand s-a necrozat.


A fost la un pas de cangrena,dar am avut multa rabdare,o dadeam cu eteriodoformat zilnic si i-l lasam in aer liber sa respire,apoi o bandajam mai larg.Dupa doua zile deja avea muguri noi de tesut vascualrizat. Crestea pe zi ce trece, i-am tesalat si i-am curatat blana aceea urata, se ingrasase, devenise rasfatata Adapostului.



In prezent intrucat rana ei nu se inchidea nicicum si facea mereu abcese cu puroi,am decis sa o ducem la facultatea de stat, unde i-am facut o radiografie si desi diagnosticul a fost grav: Osteomelita (infectie a osului), eu ma incapatanez sa o salvez si de aceasta boala. Am trecut-o pe un tratament cu un antibiotic foarte puternic intravenos,de 2 ori pe zi,si dup 3 zile rana s-a inchis, piciorul s-a desumfltat, iar Irisuca alearga toata ziua ca o nebuna prin curte si le necajeste pe babutele celelalte. E plina de energie, piciorul cu fractura nu o mai doare, iar daca nu are cu cine sa se joace o necajeste pe Rodica,iapa oarba, o ciupeste de fund si de gat si apoi se intoarce cu fundul si zvarle cu pcioarele in ea.



E o nebunatica, o cert mereu cand o vad cum topaie, mi-e teama pentru piciorul ei subred, dar ea se crede probabil un cal de rasa, o campioana.
In afara de acest picior stang,ma ingrijoreaza cel drept, pentru ca s-au deformat oasele si calca stramb , spre interior.Ar trebui sa i se fabrice o gheata ortopedica,sa ii corectam piciorul,dar in Romania doctorii nu se pricep la asa ceva.Nu stiu unde sa caut,cui sa ma adresez in strainatate.
Dar sunt convinsa ca vom invinge si campioana noastra va zburda candva pe o pajiste mare si va avea un stapan iubitor care nu o va pune niciodata la caruta sau la calarie!



articol scris de Laura

Cea mai micuta manza si cea mai alintata! Isis asa cum ii zic eu - zeita norocului!

Datele contului pentru acesti cai sunt:

GIA - Group Initiative for Animals
RO37 BTRL 0640 1205 E803 4801
Banca Transilvania, Sucursala Marriott



http://www.acasatv.ro/noutati-acasa/emi ... -intr.html

http://www.acasatv.ro/emisiuni/povestir ... sa-si.html